Acupunctură

Acupunctura își are originea în China antică în urmă cu peste 3000 de ani și este una dintre cele mai răspândite metode de vindecare din lume. Tratamentul prin acupunctură îmbunătățeste funcțiile organismului si promovează procesul natural de auto-vindecare prin stimularea punctelor anatomice specifice, denumite în mod obișnuit, puncte de acupunctură sau acupuncte. Cea mai comună metodă utilizată pentru a stimula acupunctele este inserarea de ace fine, sterile în piele.

Medicina tradițională chineză se bazează pe o filozofie veche care descrie universul și corpul ca două forțe opuse: yin și yang. Atunci, când aceste forțe sunt în echilibru, corpul este sănătos.

Qi-ul, sau fluxul de energie, circulă de-a lungul căilor specifice, numite meridiane, pe tot corpul. Acest flux constant de energie menține forțele yin și yang echilibrate. În cazul, în care fluxul de energie este blocat, apare durerea, lipsa funcției sau boala. Terapia prin acupunctură poate elibera blocajul Qi în corp și funcția de stimulare, evocând răspunsul natural de vindecare a organismului prin diferite sisteme fiziologice.

Pentru a restabili fluxul de Qi, pe lânga acupunctură se folosesc și alte metode de stimulare a punctelor de acupunctură , inclusiv, auriculoterapia, moxibustia, terapia cu ventuze, presopunctura și masajul.

Cercetările moderne au demonstrat efectele acupuncturii asupra sistemului nervos, sistemului endocrin si imunitar, sistemului cardiovascular și sistemului digestiv. Prin stimularea diferitor sisteme ale organismului, acupunctura ajută la rezolvarea durerii, la îmbunătățirea somnului, funcției digestive, dar și a sentimentului de bine.

Acupunctura este recunoscută de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS), pentru eficacitate în tratamentul unei game largi de probleme medicale:

Afecțiuni ale aparatului locomotor:

bolile reumatice, osteocondroza cervicală, toracică și lombară, lombalgia, sciatica, gonartroza, coxartroza, torticolisul, poliartrita reumatoidă, epicondilitele; durerile de spate,apărute in urma efortului sau suprasolicitării.

Afecțiuni ale aparatului respirator:

bronșita cronică, astmul bronșic, infectiile respiratorii acute, rinitele si sinuzitele acute si cronice, rinita alergica, amigdalita acuta si cronica.

Afecțiuni ale sistemului digestiv:

gastrita, ulcerul, dischinezia biliară, constipația cronica, diareea, hepatita cronică, colita.

Afecțiuni ginecologice:

infertilitatea și tulburările de ciclu, dismenoreea (dureri la ciclu), amenoreea (cicluri neregulate/absente), sindrom premenstrual, tulburări de menopauză.

Afecțiuni ale aparatului urinar:

incontinența urinară, cistite, prostatita cronică, sterilitate, enurezis.

Afecțiuni neurologice:

parezele faciale, nevralgia de trigemen, migrene, cefalee (dureri de cap), tinitus, vertij (amețeli), oboseala cronică, astenia, insomnia, depresia, iritabilitatea, anxietatea, ticurile, spasmofilia, sindromul de tunel carpian.

Afecțiuni dermatologice:

urticarie si diverse forme de alergii cutanate, unele forme de eczemă cutanată, psoriazisul.

Afecțiuni circulatorii:

varice, hemoroizi, hipertensiune arterială.

Afecțiuni endocrino-metabolice:

obezitate și surplus de greutate, disfuncții ale glandei tiroide, diabet zaharat, tulburări de menopauză.