Osteoartroza (osteoartrita) este o afecțiune degenerativă, care apare la nivelul articulațiilor și constă în afectarea cartilajului articular.



Este cea mai frecventă formă de artrită, care afectează milioane de oameni din întreaga lume.

Modifiările in articulație incep cu înmuierea cartilajului articular, inițial in zone supuse stersului mecanic. Odata cu progresia procesului patologic, integritatea de suprafață a cartilajului se pierde și astfel el se subțiaza. În rezultat, apare întinderea tendoanelor și ligamentelor și frecarea oaselor intre ele, provocând durere. La modificările patologice se adaugă fibroza capsulei articulare, care va afecta ulterior și mai mult mobilitatea articulară.

Cel mai des sunt afectate articulațiile genunchilor, șoldurilor, mâinilor, picioarelor și coloanei vertebrale.

Simptome

Simptomele osteoartritei se dezvoltă adesea lent și se agravează în timp. Indiferent de localizarea leziunilor, tabloul clinic include câteva simptome și semne sugestive:

• Durerea articulară – în stadiile incipiente durerea apare după efort fizic și se atenuează în repaus. Odată cu progresia bolii durerile sunt mai intense, iar mișcările in articulație sunt limitate. Deasemenea durerile se agravează la frig și vreme umedă, articulația devenind meteodependentă.
• Redoarea articulară cu durată de 10-15 minute, fiind prezentă după un repaus prelungit (dimineața sau după o perioadă de inactivitate).
• Cracmente ( pocnituri, crepitații) in articulație in timpul mișcării.
• Pierderea flexibilității – limitarea mișcărilor pasive și active în articulație.
• În stadiile avansate de evoluție apar deformări articulare cu impotență funcțională.

Cauze și factori de risc

Factorii care pot crește riscul de apariție a osteoartritei includ:

Vârsta - osteoartrita este o problemă destul de răspândită. Incidența ei crește cu vârsta, maximum fiind între 55 și 75 ani. Femeile suferă de osteoartrită mai des decât bărbații.

Obezitatea - greutatea corporală suplimentară determină sporirea efortului asupra articulațiilor care poartă greutatea, cum ar fi șoldurile, genunchii și coloana vertebrală.

Ereditatea - unii oameni moștenesc un defect ereditar într-unul din genele responsabile de formare a cartilajului. Acest lucru poate provoca uzura rapidă a articulațiilor.

Leziuni la nivelul articulațiilor – suprasolicitarea articulară repetată prin activități sportive sau profesionale, accidente și traume, chiar și cele care au avut loc cu mulți ani în urmă și aparent vindecate, pot crește riscul de dezvoltare a osteoartritei.

Alte boli – persoanele cu poliartrită reumatoidă au tendinșa de a dezvolta osteoartrita. În plus, anumite condiții, cum ar fi un exces de fier în organism sau un exces de hormon de creștere, contribuie la dezvoltarea osteoartritei.

Diagnostic

Diagnosticul de osteoartrită este stabilit pe baza simptomelor bolii, informațiilor despre localizarea și natura durerii.

Investigațiile paraclinice au importanță limitată, confirmând diagnosticul stabilit clinic.

Examenul radiografic, care afișează leziuni articulare și ajută la eliminarea altor tipuri de artrită;

RMN este indicată mai frecvent in osteoartrita cu localizare la nivelul coloanei vertebrale, pentru a exclude alte afecțiuni nereumatologice, sau dacă radiografia nu a fost destul de informativă.

Testele de sânge se fac pentru a exclude alte forme de artrită.

Examenul lichidului sinovial nu dă informații caracteristice osteoartrozei, fiind util pentru excluderea altor afecțiuni reumatologice ( artrite septice, poliartrita reumatoidă, pseudoguta ș.a.).

Tratamentul alternativ

Tratamentul este ales individual și depinde de mai mulți factori: vârstă, ocupație, starea generală de sănătate, numărul și gradul de afectare a articulațiilor.

În medicina tradițională chineză tratamentul osteoartrozei este îndreptat asupra întregului organism și nu doar spre articulații și simptomele maladiei. Prin urmare, acțiunea terapeutică este complexă și vizează toate cauzele și factorii bolii. Această abordare diferă de practica obișnuită a medicinei occidentale și oferă rezultate mai reușite și pe termen lung.

În planul de tratament sunt incluse:
acupunctură, hirudoterapie, moxoterapie, terapie cu plante, dar și recomandări privind modificările dietei și stilului de viață.

Acupunctura reduce tumefierea, durerea si inflamația, stimulează circulatia sângelui în articulații, sporind mobilitatea articulară. Acupunctura de-a lungul meridianelor îmbunătățește funcționarea ficatului, a rinichilor, producția de colagen și circulația sângelui, elimină blocurile de energie și mărește calitatea vieții.

Moxoterapie - încălzirea punctelor bioactive în jurul articulației cu ajutorul moxelor din pelin. Această procedură mărește fluxul sanguin, încălzește zona bolnavă, activează procesele metabolice și stimulează reparația țesuturilor, accelerând vindecarea lor.

Fitoterapie - remediile pe bază de plante cresc metabolismul și normalizează producția de lichid sinovial. Ele îmbunătățesc funcțiile ficatului și rinichilor, conțin condroprotectori naturali care au un efect terapeutic asupra țesutului cartilajului.

Hirudoterapia - tratamentul cu lipitori. Ajută la regenerarea țesuturilor, activează microcirculaţia și mecanismele de autovindecare, reglează metabolismul și producția de hormoni, favorizează eliminarea toxinelor din sânge.

La necesitate, în funcție de stadiul și gravitatea bolii, tratamentul alternativ este suplinit cu metode clasice de tratament.

Prognostic

Evoluția și prognosticul bolii sunt imprevizibile în absența tratamentului.

Tratamentul întârzie progresia maladiei și protejează articulațiile contralaterale, care de obicei, sunt supuse unui efort suplimentar.