Pareza facială periferică (paralizia Bell) este cea mai frecventă formă de paralizie facială și apare în urma afectării nervului facial.

Nervul facial (al VII din cei 12 perechi de nervi cranieni) inervează mușchii feței și ai urechii interne, glandele salivare (cu excepția glandei parotide), glandele lacrimale și 2/3 anterioare ale limbii. De asemenea, este responsabil de așa functii ca: clipit, inchiderea ochilor, încruntare si zâmbet.

Afecțiunea apare brusc, adesea peste noapte, majoritatea pacienților trezindu-se cu mușchii faciali paralizați, de obicei, pe o parte a feței. O durere ușoara în regiunea urechii poate precede debutul.

Cauzele maladiei nu sunt identificate. Se presupune, că ar fi de etiologie virală, inflamatorie sau posttraumatica.

Factori provocatori:

suprarăcire, stres, tulburări endocrine, intoxicații, imunitate redusă.

Simptome:

• slăbiciunea sau paralizia mușchilor părții afectate a feței (față asimetrică);
• incapacitatea de a închide ochiul pe partea afectată;
• creșterea secreției lacrimale la nivelul ochiului afectat;
• ștergerea pliurilor frontale și a șanțului nazolabial;
• durere retroauriculară (porțiunea situată în spatele urechii) de partea afectată, care poate apărea la o zi sau doua după debutul bolii;
• sensibilitate crescută la zgomote;
• salivație excesivă, datorită imposibilității de a închide complet gura;
• senzație de uscăciune a gurii și dificultăți de masticație și înghițire, datorită scăderii secreției salivare;
• dificultăți de vorbire;
• scăderea sensibilității gustative, în special la nivelul vârfului limbii;
• nas înfundat.

Diagnosticul de pareză facială periferică se stabilește pe baza anamnezei și a examenului neurologic. În cazul, în care sunt suspectate alte cauze de pareză facială, se efectuează investigații adăugătoare.

Tratament:

Tratamentul parezei faciale trebuie început imediat, când aceasta se instalează. Cu cât mai devreme va fi înlăturat factorul dăunător, cu atât mai multe șanse de restabilire a funcțiilor nervului vor fi. Deaceea, consultația cât mai urgentă a unui medic este foarte importantă.

Tratamentul este unul complex și include:

• terapie medicamentoasă - administrarea de corticosteroizi, antiinflamatoare și vitamine, cu scop de stopare a distrugerii nervului;
• acupunctură – stimularea punctelor biologic active specifice cu ajutorul unor ace foarte subțiri de unică folosință. Acupunctura înlătură edemul, restabilește conductibilitatea, accelerează regenerarea nervului și previne atrofia musculară;
• igiena oculară riguroasă (există riscul infecțiilor locale) și umezirea corneei cu “picaturi artificiale”, dar și purtarea unor ochelari de protecție pe timpul zilei și a unui bandaj pe timp de noapte;
• masaj și exerciții faciale;
• evitarea vântului, frigului și răcelilor.

Complicații:

În unele cazuri, mai ales, dacă pacientul nu a început tratamentul la timp, afecțiunea poate provoca contracția mușchilor faciali. Aceasta se poate întâmpla la 4-6 săptămâni după debutul bolii, dacă în acest timp funcțiile motorii a mușchilor faciali nu s-au recuperat complet. Uneori acest lucru se întâmplă chiar și în cazul tratamentului activ, dacă din anumite motive nu produce rezultate.

Pentru a programa o consultație, sunați-ne la: 068 45 35 25.