HOMEOPATIA este o ramură a medicinii complementare, care abordează pacientul integral, tratând cauzele profunde ale bolilor prin stimularea capacitatii naturale de autovindecare a organismului.
Bazele homeopatiei au fost puse de medicul german Christian Samuel Hahnemann la sfârșitul sec.XVIII. În anul 1796 el a publicat o lucrare teoretica in care vorbeste despre principiul similitudinii: "similarul vindecă similarul" (similia similibus curantur), adică acea substanță care determină anumite simptome când este administrată unui om sănătos, va vindeca simptomele similare ale unui om bolnav cand este administrată în cantitate minimă, obținută prin diluări succesive din substanța inițială.
In present, homeopatia este un sistem medical științific, bine fundamentat, recunoscut pe plan mondial si practicat oficial de către medici cu pregătire postuniversitară de specialitate.
Homeopatia folosește medicamente preparate din substanțe de origine minerală, vegetală și animală, obținute prin procedee specifice (diluare si dinamizare progresive) în laboratoare farmaceutice specializate. Aceste medicamente se numesc remedii homeopatice și nu au efecte adverse sau toxice, dacă sunt administrate corect.
În prezent există peste 4000 de remedii homeopatice înregistrate, iar mai mult de 60% din ele sunt de origine vegetală, preparate din flori, scoarţe, rădăcini, fructe, legume, muguri, seminţe, ş.a.
Remediile de origine minerală se prepară din săruri, metale, sau chiar din substanţe inerte din punct de vedere chimic, care nu pot reacţiona în mod normal cu organismul uman şi se elimină aşa cum se ingerează, de exemplu nisipul (dioxid de siliciu - remediul Silica). Preparatele de origine animalieră pot avea la bază chiar şi substante toxice, precum veninul de şarpe, însă, din cauza dozei extrem de mici, ele nu prezintă nici un pericol pentru organism.
Remediul homeopatic acţionează ca un semnal care energizează şi stimulează forţa proprie de autovindecare a organismului. Mobilizează sistemele de apărare şi acționează asupra ansamblului fizic, mental şi emoţional, pe care îl reprezintă pacientul.
Consultația homeopată se desfașoară sub forma unui interviu între medic și pacient. În timpul consultației, pacientului i se solicită o descriere cât mai detaliată a tuturor problemelor de sănătate, dar și alte informații despre preferințe alimentare, confort termic, vise, aspecte ale personalității și orice alte amănunte, care îl pot individualiza dintre toți bolnavii care suferă de aceeași boală. Dat fiind faptul, că homeopatia tratează bolnavul și nu boala, diferiți pacienți, care au același diagnostic alopat (de exemplu, ulcer gastric), vor fi tratați cu remedii diferite.
Tratamentul homeopatic, care se recomandă în urma consultației, constă în administrarea unui remediu unic, o singură data sau repetat, la indicația medicului homeopat. De obicei, evaluarea rezultatului obținut se face după un interval de o lună, timp in care remediul administrat iși exercită acțiunea. Durata tratamentului este in funcție de caz: pentru bolile cronice mai indelungată, iar pentru bolile acute mai scurtă.
Este important pentru pacienți să înțeleagă, că tratamentul homeopatic are nevoie de timp și trebuie să fie bine monitorizat.
Ce tratează homeopatia
infecții respiratorii, in special la copii;
tulburări de comportament sau dificultăți de invățare ale copiilor;
enurezis nocturn;
tendinta la răceli frecvente si alergii;
durerile de cap;
afecțiuni digestive;
astm bronșic;
boli de piele (psoriazis, eczeme, micoze, infectii);
afectiuni reumatismale;
afecțiuni renale;
fobii, nevroze, tulburări de somn etc.
Homeopatia se adresează tuturor categoriilor de vârstă de la sugari pînă la vârstnici, iar remediile homeopate pot fi administrate chiar şi în situaţiile în care administrarea medicamentelor alopate trebuie evitată: graviditate, alăptare, alergie la medicamente etc.
Avantajele homeopatiei
față de alte metode de tratament sunt următoarele:
folosirea unor cantități foarte mici de medicamente care implică, pe de o parte, lipsa toxicității asupra organismului, iar pe de altă parte, costul foarte mic, comparativ cu tratamentul alopatic;
efectul terapeutic este mult mai complex și se exercită asupra Întregului organism Îmbunătațind starea de sănătate, atât in plan fizic, cât și emoțional;
tratamentul homeopatic se poate prescrie, fără a necesita obligatoriu efectuarea în prealabil a unor analize de laborator, dar și in situația, in care pacientul nu se simte bine in ciuda unor analize cu valori in limite normale;
ca materie primă sunt folosite numai substanțe naturale 100% , în diluții infinitezimale ( foarte mici ), neexistând, astfel, pericolul unui răspuns negativ al organismului, de tipul alergiilor sau intoleranțelor;
nu are contraindicații, nu are efecte adverse și nu are efecte secundare, dacă remediile homeopate sunt prescrise de un medic specialist.
se adresează tuturor categoriilor de vârstă, de la sugari pînă la vârstnici, iar remediile homeopate pot fi administrate chiar şi în situaţiile, în care administrarea medicamentelor alopate trebuie evitată: graviditate, alăptare, alergie la medicamente etc.
ÎNTREBĂRI FRECVENTE
Diferența dintre homeopatie și medicina alopată constă în faptul, că
în homeopatie omul e privit ca un tot întreg, iar remediile homeopatice stimulează mecanismele de apărare ale întregului organism, ajutându-l să se armonizeze cu el însuşi şi să se vindece prin forţele proprii.
În medicina alopată simptomele de boală se combat prin preparate destinate să le facă să dispară, prin administrare de antibiotice, antitermice, antiinflamatoare, antireumatice, etc. Acţiunea acestora se „opune” simptomelor bolii respective şi nu ia în calcul că aceste simptome reprezintă semne de apărare ale organismului. Prin urmare, medicamentele obişnuite inhibă semnalele de alarmă ale organismului şi nu vindecă boala de la rădăcinile ei.
Cea mai răspândită formă de prezentare a remediilor homeopate sunt granulele. Există însă şi alte forme de prezentare, cum ar fi soluţii, picături, unguente, globule, comprimate, etc. Formele de prezentare a remediului reprezintă modul medicamentului de a acţiona. Preparatele homeopate sunt, de obicei, păstrate sub formă de soluţie lichidă pe bază de alcool. Doar câteva picături sunt necesare pentru tratament. Acestea se impregnează pe granulele de lactoză, care par a fi identice, şi se dinamizează foare bine.
Remediile homeopate trebuie păstrate în ambalajul lor original, închise ermetic, departe de orice mirosuri ( mentă, camfor, eucalipt, etc), parfumuri și alte preparate medicamentoase, la întuneric şi departe de orice sursă de radiaţii (telefon, televizor, computer, etc).
Nu se recomandă păstrarea remediilor în frigider.
Remediile, ce au căzut din ambalajul original nu pot fi puse înapoi şi trebuie să fie aruncate.
Este de preferat, ca tratamentul homeopatic să nu se facă în paralel cu vreun alt tratament. Asocierea cu antibiotice, preparate cortizonice, neuroleptice, etc. nu este indicată pentru că remediul nu poate acţiona la potenţialul său maxim sau chiar deloc. Alte medicamente mai "uşoare" se pot folosi ocazional dacă pacientul nu poate contacta medicul homeopat. În cazul medicaţiei cronice ( de exemplu, hipertensiune arterială) tratamentul se poate face în paralel, medicul încercând să reducă treptat, dacă este posibil, celelalte medicamente.
În general, tratamentul homeopat nu necesită vreo dietă specială. Însa, se recomandă excluderea din alimntație a substanţelor ce pot antidota efectul remediilor şi opri procesul de vindecare iniţiat de remediu. Astfel, este indicat ca, tot ce ţine de cofeină și substanţe puternic aromate (mentă, eucalipt, camfor ș.a.) să fie evitat. Sensibilitatea individuală la astfel de produse variază de la caz la caz şi este dificil de apreciat, cât de mult ar putea neutraliza efectul remediului. În rest, este indicată o alimentaţie cât mai naturală şi adecvată problemelor de sănătate şi regimului de viaţă al pacientului.
Dat fiind faptul, că homeopatia tratează bolnavul și nu boala, alegerea remediului în homeopatie este strict individualizată. Astfel, doi pacienți, care au același diagnostic clinic și simptome asemănătoare (de exemplu, ulcer gastric), vor fi tratați cu remedii diferite, în funcție de caracteristicile şi trăsăturile specifice fiecăruia în parte.
Remediile de origine minerală se prepară din săruri, metale, sau chiar din substanţe inerte din punct de vedere chimic, care nu pot reacţiona în mod normal cu organismul uman şi se elimină aşa cum se ingerează, de exemplu nisipul (dioxid de siliciu - remediul Silica). Preparatele de origine animalieră pot avea la bază chiar şi substante toxice, precum veninul de şarpe, însă, din cauza dozei extrem de mici, ele nu prezintă nici un pericol pentru organism.
